Piticul din gradina
Un nou rasarit cald de soare imbraca cu lumina blanda a diminetii gradina plina de flori din fata casutei albe. La fereastra, o copila mica, cu par negru ca abanosul si ochi albastri ca marea priveste zambind venirea diminetii.
Un nou rasarit cald de soare imbraca cu lumina blanda a diminetii gradina plina de flori din fata casutei albe. La fereastra, o copila mica, cu par negru ca abanosul si ochi albastri ca marea priveste zambind venirea diminetii.
O feti?? mic?, mic?,
A-ntrebat pe-a ei bunic?:
– Buni, ?tii cumva de este
Despre îngeri o poveste?
Peste orasul adormit se asternea linistea noptii. Rand pe rand, luminile caselor se stingeau. In capatul strazii pustii de-acum, licarea slab o lumanare la fereastra de sus a mansardei. Inauntru, o fetita mica, plapanda, cu bucle aurii si ochi albastri isi strangea in brate papusa cu hainute ponosite.